by Andra Bărbos

Proaspăt întors la Sibiu, pe Pope l-am găsit bucuros să îmi răspundă la orice întrebare. Și că tot vorbim de bucurie, știu că noi toți ne-am reprimit acasă jucătorul iubit cu un entuziasm și optimism greu de pus în cuvinte. Pentru că, până la urmă, și galeria are nevoie de o galerie, nu? Și Pope tocmai asta ne-a oferit. O privire și un gest larg din brațe venite de la el în momentele cheie ale meciului au făcut mereu sala să explodeze într-un elan de dârzenie și pasiune.

Despre Bogdan se pot spune multe, dar lucrul pe care acesta dorește să îl știe oricine despre el este rolul pe care familia îl joacă atât în viața personală cât și în cea de atlet.

Am primit cu bucurie răspunsul său la provocarea noastră și sunt mândră să duc mai departe povestea omului și sportivului Bogdan Popescu.

Crescut de bunici în primii ani de viață, Bogdan a primit cele mai de preț învățăminte despre viață de la bunici. Despre părinții săi mi-a spus că sunt cei care l-au ajutat și îndrumat în carieră, fiind baza de la care acesta a plecat și de asemenea cei fără ajutorul cărora nu ar fi reușit vreodată. ”Liniștea pe care ți-o poate da familia este foarte importantă în cariera unui sportiv, iar eu pot spune că sunt foarte norocos să am familia pe care o am. Ei mă susțin și lor le datorez multe din cariera mea.”

Silvia, proaspăta sa soție, completează tabloul celor care l-au ajutat pe Bogdan să devină ceea ce este astăzi.

Mai multe ne spune chiar Pope în cele ce urmează...

”Experiența din America definește atât cariera mea cât și felul meu de a fi. Ea definește dorința mea de a face performanță în ciuda dificultăților întâlnite.”

”Viața mea este baschetul. L-am practicat de mic și cu toate că am încercat și alte sporturi, pentru mine baschetul este mai mult decât un sport. Este un mod de viață.

Experiența din America definește atât cariera mea cât și felul meu de a fi. Ea definește dorința mea de a face performanță în ciuda dificultăților întâlnite.

Povestea adevărată începe cu dorința mea, manifestată după ce ajunsesem deja la loturile naționale la diferite niveluri de vârstă, să plec în America la colegiu, un pas extraordinar pentru un tânăr atlet.

”Așadar, după doar două săptămâni, mi-am dorit să mă întorc acasă, deoarece nu am crezut că voi putea face față situației.”

Ajuns în America am descoperit că realitatea era foarte diferită de ceea ce mi-am imaginat eu vreodată. Școala era foarte grea, îngreunată și de barierele lingvistice, baschetul era cu totul și cu totul diferit, ritmul era unul mult mai rapid și stilul de joc era mult mai fizic. Așadar, după doar două săptămâni, mi-am dorit să mă întorc acasă, deoarece nu am crezut că voi putea face față situației.

Au fost câteva luni de chin, dar cu ajutorul sprijinului părinților mei și motivat de gândul că ”ăsta e viitorul meu, asta vreau să fac!” am reușit să trec peste.

Pentru mine, experiența a fost atât de grea, m-a marcat într-atât încât nu numai că țin minte fiecare lucru prin care am trecut acolo, ba chiar încă mai pot să simt ceea ce simțeam atunci când aveam în minte doar ”gata, o să mă las și o să mă duc acasă”.

Dacă ar fi să pun experiența asta în câteva cuvinte, aș spune că ce nu te omoară te face mai puternic, și așa am devenit ceea ce sunt acum. Am rezistat și cred că atunci a fost momentul în care am știut că dacă voi trece peste momentul ăsta, o să pot să realizez ceva în baschet!”

Cu Pope ne vom revedea în tricoul galben-albastru, în curând, la meciurile favoriților noștri. Până atunci, vom continua să vă dezvăluim noi povești, cu și despre întreaga noastră familie. HAI CSU!

***

Vrem să te avem mai aproape ca niciodată, așadar te invităm să urmărești în continuare noul nostru blog de poveste, CSHoops, unde vei descoperi oamenii care stau în spatele poveștii noastre galben-albastre, oamenii care scriu povestea, dar și cei care fac această poveste să aibă, la fiecare sfârșit de sezon, un final fericit și promisiunea unui frumos nou început.